La începuturi ....
E destul de târziu, dar eu nu pot să dorm. Toți din casă au picat rupți de oboseală după o zi de primăvară în care au muncit cu spor. M-am ridicat din pat și am deschis fereastra. Aerul răcoros al nopții de primăvară mi-a mângâiat fața, aducând cu el mirosul proaspăt al ierbii și al florilor care își așterneau petalele în lumina palidă a lunii. În liniștea adâncă, simțeam fiecare sunet: un greier care cânta departe, foșnetul frunzelor, respirația grea a casei care adormea. Parcă Moș Ene uitase să treacă pe la mine… până când o briză ușoară și o senzație de magie m-au cuprins. Pe aripa nevăzută a visului, a sosit încet, așezând peste tot pace și uimire. Fiecare respirație părea să îmi amintească că această noapte este un dar — că mâine, sub lumina soarelui, totul va părea viu și familiar, dar magia nopții ..., cu răcoarea ei, cu șoaptele naturii, va rămâne ascunsă în mine, ca un secret fermecat, pentru totdeauna.🌙✨
După câțiva ani ....
... un curcubeu minunat apărut după o ploaie strașnică și un melc curios să vadă ce s-a întâmplat .... 😉